NAȘTEREA ÎN APĂ – BENEFICII ȘI RISCURI

Nașterea în apă este pe de-o parte controversată, pe de altă parte preferată de tot mai multe femei. Acest tip de naștere foarte des cerută în ultima vreme de către femeile moderne, își are începuturile în urmă cu peste 2000 de ani. Încă din Grecia antică femeile alegeau să nască în apă pentru a ușura travaliul și nașterea. Însă beneficiile ei sunt mult mai multe, la fel cum există și riscuri despre care viitoarea mamă trebuie să se informeze înainte de a lua o astfel de decizie importantă.

Nașterea în apă – beneficii pentru mamă și copil

Nașterea în apă este o metodă ce presupune introducerea gravidei în apă la o temperatura de 37 de grade Celsius, odată cu debutul contracțiilor uterine dureroase. Dimensiunea standard a bazinului de naștere este de 2 x 1,5 metri, cu o adâncime de 80 de centimetri. Temperatura apei trebuie să rămână constantă pe toată durata travaliului și a nașterii. Nașterea în apă trebuie să se desfășoare sub supravegherea unor cadre medicale avizate, iar monitorizarea mamei și a copilului se va face în mod permanent. Totuși de aleg femeile să nască în apă și de ce tot mai mulți medici ajung să recomande acest tip de naștere?

Ameliorează durerea contracțiilor - apa caldă relaxează musculatura și articulațiile, declanșând eliberarea de endorfine, substanțe naturale cu efect analgezic. De asemenea, apa preia o parte din greutate și ajută gravida să se poată mișca în voie în căutarea unei poziții cât mai confortabile. Prin urmare, nașterea în apă se poate dovedi mai puțin dureroasă, nefiind nevoie în multe cazuri de anestezia epidurală.
Reducerea timpului de travaliu - în cazul unei nașteri obișnuite travaliul poate dura și 14 ore, iar perioada de recuperare este de asemenea mai lungă. Atunci când se optează pentru nașterea în apă, atât travaliul, cât și recuperarea se fac mai rapid, datorită faptului că anatomia organelor genitale feminine se modifică foarte puțin, nu există afectări ale vaginului, colului uterin sau ale uterului, iar riscul apariției unei rupturi perineale este extrem de mic, pentru că nu mai este necesară epiziotomia (tăietura de la vagin la anus).
Adaptarea mai rapidă a bebelușului - pentru făt, trecerea graduală de la viața intrauterină la cea extrauterină este mai puțin traumatizantă, comparativ cu șocul resimțit în cazul nașterii normale, deoarece iese dintr-un mediu acvatic tot într-unul acvatic. Riscul înecului este exclus, iar specialiștii asigură că micuțul beneficiază chiar de o mai bună oxigenare în timpul travaliului, întrucât este în continuă legătură cu mama.

Desigur, există anumite condiții pe care viitoarea mamă trebuie să le îndeplinească pentru a putea să nască sub apă. Acestea sunt:
- să aibă membranele intacte;
- să nu aibă infecții vaginale sau cutanate;
- să nu aibă patologii preexistente sarcinii;
- să nu aibă patologii asociate sarcinii;
- să nu fie o sarcină cu ROC (risc obstetrical crescut);
- să nu aibă infecție cu COVID-19;
- să nu aibă diabet gestațional;
- să nu aibă insuficiență cervico-istmică;
- să nu aibă anomalii de inserție ale placentei: Placenta Praevia, Placenta jos inserată, DPDPNI.
Există și câteva riscuri și patologii ce vizează fătul cum ar fi prematuritate, retard de creștere sau malformațiile congenitale.

Nașterea în apă – riscuri pentru mamă și făt

Respirația bebelușului - multe viitoare mămici se tem că dacă vor naște sub apă, copilul va inhala apă. Acest lucru nu este posibil pentru că bebelușii au propriul mod de a se proteja, oprindu-și instinctiv respirația în apă.
Riscul de infecții - nașterea în apă presupune un risc mai mare de a dezvolta infecții din cauza deschiderii anusului, provocată de mișcările de travaliu și de faptul că apa va constitui un mediu prin care microbii circulă mai ușor. Însă nici aerul nu este un mediu steril, iar studiile susțin că nu există nicio diferență din acest punct de vedere între bebelușii născuți în aer și cei născuți în apă.

Dacă viitoarea mamă, împreună cu medicul, decid că este mai bine să se apeleze la nașterea în apă, se impun câteva precizări foarte importante: chiar dacă nașterea începe sub apă, nu este sigur că se poate și finaliza în acest mod, totul depinde de cum decurg lucrurile. La primul semn care indică o modificare a ritmului cardiac fetal sau alte semne de suferință fetală, medicul poate cere scoaterea din apă a pacientei pentru a preveni eventualele complicații. Dacă se respectă igiena și se ține cont de riscurile implicite, nașterea în apă poate deveni o metodă uzuală. Avantajele acestei metode sunt multiple, mai ales pentru mamă.